House of cards asa cum il vad eu

Oamenii vor să fie mințiți. Cu cât știi să manipulezi mai ticălos, cu atât ai șanse mai mari să fii crezut. Iar dacă faci din asta un spectacol se cheamă campanie electorală americană 🙂

Am văzut în ultima lună toate episoadele din „House of cards”, serialul care vrea să ne arate cum merge politica la Casa Albă și în Congresul american. E plin Internetul de păreri despre asta, si site-uri unde se poate difuza precum solarmovie așa că hop și eu cu a mea. E rezultatul filtrării scenelor de politică americană prin creierul meu românesc.

Pentru cine nu a văzut nimic din serial, trebuie spus că rolurile principale sunt jucate de Kevin Spacey și Robin Wright, alias Frank și Claire Underwood. Frank începe ca un congresman democrat și sfârșește ca președinte al SUA, iar Claire începe serialul ca soție de congresman și oengistă de mediu, sfârșește ca primă doamnă apoi candidată ca vicepreședinte în echipă cu Frank. Serialul este despre jocurile politice din Congresul american și de pe coridoarele Casei Albe, cu destul de multe aluzii la realitate (ultima serie coincide chiar cu campania electorală actuală din SUA). Dacă ați avut vreodată întrebări despre cum funcționează sistemul politic american, ăsta e serialul care explică probabil cel mai bine.

O încercare de portretizare a lui Frank nu ar reuși să descrie omul în complexitatea lui, însă o abordare facilă ar fi să vi-l imaginați ca un soi de „președinte jucător”. Are destul de multe trăsături care mi-au amintit de Băsescu, atât ca primar cât și ca președinte, veșnic speculând mici portițe la limita legii și a moralității, la care nu s-a gândit nimeni niciodată că ar putea fi exploatate. Pare că întreaga ascensiune a soților Underwood se bazează exact pe astfel de lucruri la care nu s-a gândit nimeni, de aia le e și greu tuturor să creadă că ar fi capabili de crimă. Și sunt.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *