Deci nu pot să cred, așa ceva mai rar, de fapt inedit din toate punctele de vedere! E vorba de organizarea turneului de tenis la care am luat parte weekendul ăsta. Am primit un email în care eram anunțat că sâmbătă la ora 9 fix să fiu prezent la terenurile de tenis pe care urma să se țină turneul. No problem, m-am trezit de dimineață m-am dus, și stupoare… nici măcar un organizator prezent. Nu-i nimic.. așteptăm să vină. Pe la 9:30 apar și dânșii, dar puțin cam stresați, moment în care mi-am dat seama că ceva nu miroase bine. Speram să mă înșel. 5 minute mai târziu bănuiala mea a devenit certitudine, și problemele au curs grămadă.

Mai întâi de toate, nu aveam terenuri pe care să jucăm pentru că cei aflați în conducerea OSUT (o organizație studențească) credeau că tenisul se joacă pe gratis și nu e practicat de nimeni, așa că după logica lor, totul ar fi trebuit să fie al nostru fără nici un pic de efort. Dar ce să vezi? Au găsit o soluție! De ce să nu închirieze terenul cei care joacă? Am zis hai… o greșeală mare, dar care totuși poate fi reparată dacă punem bani mână de la mână și închiriem noi pentru câteva ore. În final s-au strâns bani pentru 4 ore pe un teren și 1 oră pe altul, în care aveam să jucăm aproximativ 20 de persoane, meciuri la simplu.

Ne-am pus pe calcule.
Hopa! Și-au dat seama că nu ne-ar ajunge timpul să jucăm atâtea meciuri, așa că, ca să nu ne supărăm, jucăm la dublu! Mă gândesc… bă ăștia își bat joc de noi, dar dacă tot am venit până aici, fie ce o fi. 10 minute mai târziu se reinventa tenisul de câmp. Prima echipă care ajunge la 9 gameuri este considerată învingătoare. WOW! Superb! Turneu în care setul e până la 9 :X .

Nu-i nimic… înghit și intru în teren să mă încălzesc înainte de meci, dar ce vise am și eu, uitasem că e pe TIMP și că nu avem când să ne mai încălzim. Tremur, sunt plin de nervi și gata să plec, dar cum să plec după ce am trecut prin atâtea? Nu reușim să ne calmăm așa că pierdem ca la carte.

Nu tu arbitru, nu tu om care să țină scorul, termini meciul, te duci la organizatori și le zici cât a fost. Mă uit pe foaie. Văd un sistem haotic, tot așa, inventat de ei, după care îmi dau seama că ăștia n-au nici o treabă cu tenisul, moment în care chiar realizez că-mi pare rău că m-am înscris.

Am luat loc pe bancă, m-am calmat după vreo 30 de minute și am plecat cu câțiva prieteni la alte terenuri să jucăm tenis adevărat.

Nici acum nu-mi vine să cred că am luat parte la așa ceva. Am rămas total dezamăgit și scârbit de incompetența de care au dat dovadă “ORGANIZATORII VIEȚII!”