Ultima privire

Era noapte, era frig, eram doar noi doi, eram cu luna. Ne imbratisam, ii simteam inima, ii simteam atingerea calduroasa, eu ii atingeam sanul obraznic, ne iubeam. Rasaritul soarelui se apropia, aveam mainile incrucisate, vorbeam prin trup. I`am spus te iubesc, mi`a raspuns printr`un sarut cald si umed. Te iubesc mi`a zis, te iubesc… cuvinte ce`mi strapungeau inima.

Razele soarelui se apropiau, ne conturam in lumina cereasca. Am trait clipe superbe, am simtit ce`i mai dulce, eram mitul androginului, eram romeo si julieta, eram tristan si isolda, eram iubirea primitva. Clipele imi pareau ceasuri, minutele zile, orele ani intregi. Dimineata am plecat sa ne plimbam in parc, eram mandru ca aveam pe cineva langa mine, lumea mi se parea mai simpla.

Ne`am asezat pe o banca deasupra unei salcii, ma uitam la ea si`mi trasarea inima, simteam ca`mi iese din piept. Discutam despre tot si toate, atat de diferiti in idei dar atat de apropiati. Am stat un ceas impreuna, ea trebuia sa plece trenul pleca peste jumate de ceas, ne`am dus la gara, ne`am sarutat pentru ultima oara. S`a urcat in tren, s`a asezat in compartiment si se uita la mine, eu ma uitam la ea. Ultima privire, ultima iubire, ultima clipa. Nu ne`am mai vazut, decat in poze, ea a plecat din tara, are pe altcineva, dar nu conteaza. Ne`am iubit, ne`am simtit bine.

Comentariile sunt închise, dar trackbacks şi pingbacks sunt deschise.