Oglinda cu mai multe fete

Azi dimineata in drum spre munca, ascultand Chris Coco-Falling, mi-a zburat gandul in norii care nu se vad mereu, aia in care nu te duci cu gandul decat in momentele in care ai sclipiri ( cum imi place mie sa le spun) .Si momentele alea sunt destul de rare avand in vedere ca aceste ganduri se indreptau catre persoana mea.Si am incercat sa fac o mica autoanaliza. Deci cum sunt eu ? Cum ma vad altii?

Probabil ca par o marmota linistita, zambareata, gata sa sara in ajutor oricand.Probabil.

Sau sunt o ametita incurabila, care uita ca ieri i-a spus mamei ca nu a fost nicaieri in weekend,si azi sa ii povesteasca ce frumos a fost in parc.Poate si asta.

Ar fi si varianta unei fete visatoare, mereu cu speranta ca maine, poimaine va fi mai bine si ca poate toate lucrurile se intampla cu un motiv si poate totusi tot raul e spre bine.Suna plauzibil si asta.

O alta varianta ar fi ca sunt o nebuna si daca ai apucat sa ma enervezi apai sa te tii bine nene, ca nu scapi usor din vorbele mele.Glasul meu iti va parea cel mai bland sau cel mai serios din lume in timp ce vorbele mele iti vor intra in suflet ca un pumnal bine ascutit, si daca continui sa ma superi nu o sa ezit sa-l rasucesc.Poate.Nu sunt perfecta.

Sau poate sunt un copil plecat de acasa de ceva timp, care lupta zilnic sa supravietuiasca in jungla asta pe care o numim viata.Un copil care a incetat sa mai fie uimit de prostia, ignoranta si poate chiar rautatea oamenilor.Un copil care invata pe zi ce trece ca nu e bine sa te agiti din orice.Un copil care a crescut..

Si totusi uneori sunt eu.Fata aia bruneta, cu ochii negri, micuta de inaltime care iti va zambi din suflet sau care iti va oferi o privire ce iti va ajunge direct in inima de te vei intreba oare ce te-a lovit.Fata care va rade la glumele si bancurile tale cu cea mai mare pofta, pentru ca ii place sa rada sau fata care iti va tranti sarcastic 2 vorbe daca glumesti nepotrivit pe seama ei. Acea fata care vrea sa fie inconjurata de oameni speciali, de oameni care ii sunt dragi si pentru care va face orice ii sta in putinta, dar si acea fata care din cand in cand va sta intr-un colt retras pe un fotoliu mare, afundata in muzica si ganduri.

Si as putea totusi sa fiu acel om care se plimba pe campuri, prin padure si care se opreste sa bea apa de la izvor pentru ca mai apoi sa se intinda pe iarba proaspata si verde.Si acolo sa stea linistita mangaiata de razele soarelui, sa isi imagineze forme ciudate din norii albi si pufosi.

Toate astea si inca multe as putea fi.Sau poate chiar sunt.

Comentariile sunt închise, dar trackbacks şi pingbacks sunt deschise.