Articol cu dor de ducă

Și uite așa a mai trecut un an, au mai trecut niște luni și vine încă un tradițional concediu în care mă voi rupe destul de mult de internet (destul de mult, că nu scăpați de mine de tot în perioada asta).

Nu de alta, dar la orice e bine să faci o pauză. Am programate câteva articole care vor marca niște evenimente deosebite (care nu au legătură, desigur, cu sărbătorile de iarnă). Iar undeva pe 27-28 voi fi un pic mai activă, dar nu prea.

Apoi va urma la fel de tradiționalul bombardament cu toate informații culese în tot timpul acesta. Și, bineînțeles, cu eventualele lepșe de sfârșit de an care vor apărea (iar eu le voi face la anul).

Săptămâna asta a fost agitată, dar frumoasă, la fel ca tot anul acesta.

Am petrecut-o alături de cele câteva persoane vechi și multele persoane noi cunoscute anul acesta. Am făcut ceea ce îmi place, am râs, am descoperit un quiche delicios cu ciuperci. Fratele meu m-a dat încă o dată pe spate cu cadourile cumpărate pentru toți apropiații lui. Deci nu știu… e incredibil la ales cadouri. Mie nu mi-a oferit deocamdată decât un mouse, dar cică mai urmează ceva. 😀 Eu nu m-am putut abține să îi iau doar o trotinetă surorii mele așa că am mai făcut rost și de niște reviste pentru fetițe, niște decorațiuni superbe de tort pentru marțipan (care vor rămâne întregi probabil, că e la fel de ne-amatoare de dulce ca asta mare), încă o provizie de baloane de săpun șamd. Ghici cine la cară? Eu. Mi-am făcut-o cu mâna mea.

Alte persoane probabil că mă vor prinde la colț cu cadouri după Crăciun, că știu că eu fug strategic în perioada asta ca să mă feresc de spiritul sărbătorilor cu binele și relele lui, ca să mă liniștesc acasă unde mă așteaptă mâncarea cea mai banală și plină de legume (că m-am săturat de carne până în gât, vreau să mă țină mama numai cu vinete, fasole și zacuscă!!!), care mie mi se pare mult mai bună decât porcii cu care se vor ghiftui alții. Dar după 27-28 când mă întorc, o să fiu o fetiță cuminte și drăguță și o să le fac o vizită. Și o să fiu o fetiță și mai cuminte și o să mă abțin în continuare să vorbesc pe blog despre acele persoane prea multe.

Și la muncă a fost frumos… de la Secret Santa (cadou bestial de interesant primit + apreciere la cadoul meu), la colindătorii care au făcut un spectacol demn de Ateneu, nu în spațiul unei firme, la cadourile date pentru performanțe, la activitățile și premiile specifice sezonului (mai ales că multe din ele au venit la noi în departament… ce competitivi am fost)… la simplul fapt că anul acesta am intrat într-un colectiv frumos și pot spune cu mâna pe inimă că singurul defect pe care îl pot găsi e că fac cam mult pe drum până la muncă. Că profesional, uman și financiar chiar ar fi urât din partea mea să cer mai mult.

Mi-am făcut în plan ca în timpul cât o să stau la mama o să mai dau pe net, o să mai fac și o temă pentru master… dar sigur între sora mea și bunica, între povești, amintiri, oameni, cu siguranță nu o să am nici măcar timp de dormit bine.

Abia aștept să mă duc și la munte de Revelion să mă bucur de plimbări și zăpadă. De liniște, departe de agitație (cred că fac skip și la noaptea de Revelion, fie dormim, fie găsim loc pustiu de plimbare). De confortul de a sta la hotel, unde alții gătesc și strâng după tine, deci dispar grijile casnice. De compania frumoasă.

Sper ca voi măcar anul acesta să mă luați în seamă și să nu mă bombardați cu urări; vă mulțumesc pentru gândurile voastre frumoase, dar „la mine” nu se poartă, nu se sărbătorește (decât că sunt zile libere, și credeți-mă aș vrea să le schimb cu altele decât sărbătorile obișnuite, ca să nu fiu liberă pe aglomerație ca toți, dar nu se poate). Deja unii au început, dar speram să se potolească de atâta vreme văzând că eu nu urez nimic de sărbători șamd.

Sper și să nu îmi umpleți mailul pentru bloguri de articole și comentarii, ci să vă distrați așa tare, să profitați atât de mult de zile libere și concedii, încât să uitați de tot de blog.

Pe criticii mei acerbi vechi îi rog să se cenzureze singuri între timp în comentarii, iar cei noi să nu trimită zeci de comentarii supărați că nu îi aprob.

Pe cititorii mei îi rog să citească o carte în timpul pe care îl petreceau (extrem de puțin) pe blogul acesta, că din strop în strop se face marea. Iar pe cei care chiar se plictisesc, îi rog să tragă linia și să îmi spună ce a însemnat pentru ei anul acesta din punct de vedere al blogului meu. Că eu nu am timp de bilanț, iar la mine bilanțul se face în februarie.

Comentariile sunt închise, dar trackbacks şi pingbacks sunt deschise.