Astazi a plouat

Şi a plouat şi a plouat… Nici acum nu ştiu dacă s-a oprit. Pe la 8 seara mergeam pe Lipscani. Am luat-o în pantă, pe o stradă la dreapta.

Ţigani în stânga, ţigani în dreapta stateau adăpostiţi sub prelatele de la parterul unor case vechi. Tot cobor. Am căştile în urechi şi începe „Someday  i’ll be saturday night” de la Bon Jovi.

S-au potrivit la fix versurile: I’m feelin’ like a Monday but someday I’ll be Saturday night…”. M-au făcut să zâmbesc aiurea şi  să mă uit atentă la imaginile din jurul meu, nu pe unde merg. Terase cu scaune din paie ude, vitrine,  ceaiuri, antichităţi, fum, cafea, reclame şi tot aşa.

Iubesc Bucureştiul. Îl iubesc pentru că este „acasă” şi îl ştiu de 21 de ani. Este un vechi prieten care nu încetează să mă bucure şi să mă trădeze. Un soare care mă încarcă de energie şi unul care mă toropeşte.

Astăzi a fost pe placul meu. Pentru o bună bucată de drum am fost doar eu şi el, înţelegându-ne perfect la un pahar de ploaie.  Îmi citea gândurile… Ştia că multe mă apasă.

La un moment dat am luat-o pe drumuri diferite. El s-a pierdut prin zgomotul maşinilor, claxoanelor şi al paşilor şi s-a dizolvat în bălţi care mâine vor fi aer. Eu am ajuns acasă, am dat un SMS, am deschis PC-ul şi m-am conectat la realitate.

Astăzi a plouat şi pentru puţinele dăţi mi-a plăcut.