Există acel moment al dimineţii în care, înainte să ne spălăm pe dinţi, ne uităm buimaci în oglindă să vedem dacă suntem întregi, cu toate la locul lor. Oftăm lent şi cu obrajii umflaţi, ne ţuguim buzele, verificăm dacă a mai apărut un coş sau ridicăm din sprancene. Şi ce ne mai iubim aşa cu figura naturală şi abia trezită… Atunci este momentul din zi în care ne iubim cel mai mult.

Autoportretele- un mod de a ne arăta cât de mult ne placem. De când telefoanele au camera foto nu există să nu ne fi făcut câteva poze singuri strâmbându-ne sau luând o expresie care ne prinde bine. Mulţi ne pozăm picioarele. Mai ales la mare ne apucă treaba asta. Am văzut la imagini cu degete în nisip sau în apă mai multe decât cu Angelina Jolie. Iar dacă suntem cool ne tragem şi câteva fotografii cu picioarele noastre în tenişi sau skate shoes.

Trăind cu tine e imposibil să nu ajungi să te iubeşti. Da, sigur ai corecta lucruri. Cred că uneori ne studiem mai mult defectele decât calităţile, până ni le acceptăm şi trec la categoria „sunt unic în felul meu”.

Toţi suntem narcisişti. Unii mai puţin, alţii mai mult. Eu sunt undeva la mijloc spre mai mult. Dacă aş putea să îmi văd într-o oglindă caracterul şi personalitatea sigur le-aş studia şi admira în fiecare dimineaţă, deşi poate au nevoie de unele operaţii estetice.

Aşa că să îi spui cuiva că este narcisist e ca şi cum i-ai spune că are picioare, mâini şi ochi. E o trăsătură care face parte din noi. Iar dacă tu crezi că nu te încadrezi, va fi vorba doar de timp până vei recunoaşte. Tot te vei trezi într-o dimineaţă şi îţi vei încorda muşchii în faţa oglinzii…