Atractia in mediul online- un subiect tabu

Prin oraş, cafenele sau pe oriunde ne găseşte timpul, ne uităm la cei din jur. E imposibil să nu faci asta mai ales în metrou unde dacă nu ai ceva de citit, călătoria ta este o examinare de pantofi, texturi, priviri şi coafuri. Dar în online nu vezi persoana de dincolo de texte şi fotografii. Nu poţi decât să îţi imaginezi gesturile, zâmbetul şi vocea. Pe principiul dacă tu nu mă ştii, iar eu nu te ştiu, dar intelectual şi fotogenic (dacă se poate spune aşa) îmi trezeşti interes, cum pot să intru în joc cu tine? Conştient sau nu, toţi ne-am pus întrebarea asta.

De la posturi în care descriem ce ne place şi ce nu la cineva, întâlnirea ideală, lucruri pe care ar trebui să le ştie cineva despre noi dacă vrea să ne scoată la cafea (nu o lua personal Oana, dar mulţi tipi au găsit postul un prilej de a flirta) la posturi în care le prezentăm tuturor cât de profesionişti, muncitori şi plini de succes suntem, toate au ceva în comun: prin ele am vrut sa afle despre noi cei care nu ne cunosc personal prea bine (sau deloc). Că fiecare post are mai multe motive pentru care a fost publicat e o altă poveste.

Flirturi învăluite în glume, friend request-uri pe motiv că avem mulţi prieteni în comun şi vreau şi mai mulţi prieteni, nu doar să-ţi văd mai bine pozele… Chiar dacă nu ai nicio intenţie de a te cunoaşte cu acea persoană, totuşi curiozitatea te roade. Acum nu înţelegeţi că orice atenţie acordată înseamnă manifestul unui interes anume, însă în general se exclude acest lucru.

Nimeni nu vorbeşte despre întâlniri pe care le-a avut cu cineva cunoscut mai întâi de pe Internet, când dacă stăm să ne gândim, prin bloguri şi discuţiile pe messenger ajungem să ştim deja câte ceva despre persoana respectivă. Nimeni nu vorbeşte despre reacţiile pe care le are când întâlneşte cineva in real life după ce îl ştia din poze. Mulţi tipi cred că ar putea scrie articole gen „10 moduri cum să obţii online id-ul unei tipe”. Sau mulţi angajatori ne-ar putea prezenta „5 moduri de a-ţi alege online un angajat” – am afla multe ponturi despre cum s-ar cerceta subiecţii şi pe ce criterii s-ar selecţiona.

În fine, e târziu şi n-are rost să mai lungesc postul. Ce am spus eu ştiaţi şi voi, numai că astfel de observaţii le ţineţi pentru bârfă pe messenger sau la o cafea