Îmi povestea mama acum câteva zile despre cum învăţa în liceu, la orele de atelier, să coasă, să brodeze, să croşeteze, să tricoteze, să bucătărească şi tot aşa. Eu am făcut ore de atelier doar în şcoala generală şi atunci învăţam să fac cruciuliţe şi lănţişoare pe etamină de îmi ieşeau pe ochi. Aveam o profesoară grasună şi drăcoasă care ne spunea pe numele de familie şi din când în când încerca să ne vândă bijuterii şi perii de la Avon. Îngrozitoare figură!

Dar să revin la spusele mamei. Mă luase că toate activităţile repective se transmiteau din mamă în fiică şi că din păcate o să dispară pentru că nimeni nu mai stă astăzi să le înveţe. Adevărul este că mi-ar plăcea să ştiu şi mi-ar plăcea să îmi trântesc niste veste colorate croşetate, dar prefer să fac altceva în timpul meu liber.

„Tu ce o să îi înveţi pe copiii şi nepoţii tăi?” mă întreabă ea. Nu vă spun ce i-am răspuns, dar în orice caz era vorba despre ceva raportat la timpurile noastre.

Oricum dacă ei vor vrea vreodată să înceapă să se joace cu lâna şi andrelele găsesc tutoriale pe net. Deci nici de îndeletnicirile astea nu mai depindem de doamne. Eh…