Din seria: Nu renunţ la unele lucruri pentru că au valoare sentimentală

E weekend şi nu-ţi vine să dai niciun câine afară. M-am apucat să îmi fac ordine în ordinea din casă şi am ajuns la două dulapuri pline cu nimicuri păstrate pe motiv că cine ştie când trebuie. Printre cabluri, tacâmuri şi servicii ţinute de bune, cadouri nefolositoare, badge-uri, garanţia de la mp3- player (şi eu eram O.o) am redescoperit un dosaaar şi o cutiee.

Acum vine partea care are legătură cu titlul. În dosar sunt toate posterele cu Bon Jovi şi materialele despre trupă strânse când eram copil. Am două postere mari din Popcorn care au vreo 15 ani. Aş vrea să le înrămez într-o bună zi ca să nu ajung să le ating cu mănuşi.

Mai rămâne cutia. În ea am păstrat tot felul de obiecte care îmi amintesc de diverse momente ale vieţii. Da, este o cutie mare. Am primele rânduri scrise de mână, un oracol, bilete de la diverse concerte, felicitări, diplome, legitimaţia de admitere la facultate etc.

Nu mi-a venit să cred că am găsit printre ele legitimaţia din şcoala generală şi cheia de la clasă! I-am făcut o poză ca să o vedeţi şi voi.

Lucrurile astea sunt priceless şi îmi pare rău că adaug din ce în ce mai rar amintiri în cutie. De vină e faptul că în ultima vreme m-am limitat la cele digitale. Aici intră o altă poveste despre care vorbim altădata.

Comentariile sunt închise, dar trackbacks şi pingbacks sunt deschise.