Cafea, placere sau dependenta?

Nu stiu altii cum sunt,( asta ca il citez pe marele Creanga,autorul copilariei mele) dar eu cand ma gandesc la cafea nu imi vine in minte doar imaginea unei bauturi negre cu un gust amar ( ar spune unii) ,ci ma gandesc la o cana mare de cafea,o prajitura buna alaturi sau un croissant delicios cu ciocolata,o zi insorita ,un zambet frumos si din suflet ,toate astea facand parte dintr-un ritual minunat.

A bea cafea in viziunea mea nu inseamna doar sa te trezesti dimineata sa pui ibricul pe foc,sa trantesti acolo 2-3 linguri de cafea si apoi sa bei o cana pe fuga.Desi de cele mai multe ori asa se intampla,din lipsa timpului. Cand am fost in Praga,primul lucru pe care am vrut sa il facem a fost sa bem o cafea boema in centrul centrului,la una din terasele acestui oras superb. Si asta am si facut,am savurat o cafea minunata,pe o terasa plina de oameni si ne-am bucurat de razele soarelui cateva ore.

Apoi am descoperit cafeneaua Davidoff intr-o mica drumetie de-a noastra,dar cum in acea zi nu aveam timp sa poposim pe acolo,am facut promisiunea ca ne vom intoarce.Asta s-a intamplat in ultima zi si dupa indelungi cautari,aproape gata sa ne dam batute ,am vazut la colt de strada minunata locatiune unde am baut o combinatie de cafea cu spuma de lapte si scortisoara.Un deliciu pentru papilele mele gustative.

De mica,imi doream sa stau in bucatarie dimineata cu o cana de cafea aburinda in fata si sa am prajiturele sa ma indulcesc ca sa imi mearga bine toata ziua.Stiam ca nu am voie sa beau ca e cah,asa spunea mama,insa cand am fost destul de mare,am sorbit cu placere prima mea cana de cafea.Si de atunci nu am mai lasat-o. Ma imaginez adesea plecand de acasa si pe drum oprindu-ma la o cafenea cocheta,unde sa ma asez la o masuta de la geam,sa ma alinte razele soarelui in timp ce imi beau cafeaua de dimineata alaturi de agenda mea pretioasa unde imi trec toate to do-urile zilei.

Alteori ma vad pe podul din Praga,admirand privelistea cu o cana care sa contina licoarea magica. Poate o sa spuneti ca sunt dependenta,ca am ajuns sa vorbesc de cafea ca de somn.Si poate intr-o oarecare masura asa si este,insa la mine acest obicei a ajuns deja la un alt nivel.Nu beau ca sa ma mentin treaza dupa o noapte nedormita,beau pentru ca imi place sa savurez aroma aia deosebita care imi trezeste toate simturile intr-o dimineata racoroasa de vara.

Citisem undeva ca de fapt, si asta au descoperit oamenii de stiinta americani ( ca astia fac studii pe aproape orice) nu cafeaua in sine e cea care ne tine awake ci mireasma.Hmm,asa o fi ? Probabil. Acum cand scriu randurile astea,imi aduc aminte de un moment din viata mea,cand eram la casa alor mei de la tara.M-am trezit de dimineata,am coborat din mansarda sa imi iau cafeaua si am urcat inapoi.

M-am instalat frumos in fotoliu pe balcon cu o paturica pe mine,ca era destul de racoare si mi-am sorbit usor cafeaua privind dealurile verzi din fata mea.Superb peisajul.Soarele se ivea timid de sub nori si incepea sa straluceasca si am simtit cum primele raze imi ating chipul somnoros.

Mireasma cafelei m-a readus la viata,aerul curat mi-a improspatat simturile si am inceput ziua de atunci cu un chef de viata de nu se mai vazuse. Asta e un ritual pe care mi-as dori sa il am in fiecare dimineata,nu doar sa ma asez in fata calculatorului sa mai sorb cate-o gura din cana minune in timp ce ma pun la curent cu noutatile din ziua respectiva.

Asta se va intampla probabil peste cativa ani,sau peste cateva saptamani cand ma voi duce acasa si mama ma va trezi dimineata cu o cana buna de cafea si o sa stam la povesti pana la pranz.:D