Cum reuşesc să mă abţin de la bunătăţi proaste

În liceu eram maniacă după Pepsi. Nu beam apă sau altceva, ci doar şi doar Pepsi. Mâncam des chips-uri, prăjituri ambalate şi alte tâmpenii bune la gust, dar rele pentru organism. Întotdeauna am fost slabă aşa că mi-am permis să mănânc tot ce vreau.

Şi asta pentru că aşa mă învăţasem. Azi chips-uri, mâine mixuri de stix-uri şi sărăţele cu arome, în zilele următoare biscuiţi cu gelatină, prăjituri gen Măgura, mini-croissante şi tot aşa. Se găseau şi fructe în meniul ăsta de chimicale, dar nu prea multe.

Am ţinut-o aşa vreo 2-3 ani până când începusem să am des dureri de stomac. Cei 2 litri de Pepsi pe zi nu mai erau o plăcere după ce îmi încântau papilele gustative şi ajungeau în stomac şi începusem să mă gândesc că ar trebui să renunţ. Aşa că am rupt obiceiul brusc. Am trecut pe suc neacidulat – dacă treceam la apă plată direct nu cred că mă puteam abţine. După vreo două-trei luni am trecut la limonadă şi ceaiuri de fructe. Între timp, când îmi era sete beam şi apă plată! Eu care nici nu concepeam că pot bea ceva fără gust sau în cel mai rău caz, fără acid!

După vreo 6 luni, când am luat o gură de suc acidulat mi s-a părut că beau apă cu detergent.

Iar de meniul de bunătăţi pline de chimicale m-am dezvăţat în timp. Nu puteam să le scot deodată pentru că hypermarket-ul juca tare. Cum le găseam mereu aşezate frumos, cu imagini şi fel de fel de mesaje… Aşa că am căutat influenţare din altă parte. M-am uitat la ingredientele trecute pe ambalaje şi le-am google-uit. Peste tot apărea cuvântul „cancerigen”. Oa! M-am documentat bine şi m-am speriat la fel de bine.

De atunci şi până acum, când cumpăr ceva mă uit la ingrediente şi mi se taie pofta unde văd înşiraţi o grămadă de conservanţi, emulsificatori, agenţi de nu-ştiu-de-care ş.a. Am observat că la majoritatea produselor 80% din ingrediente sunt chimicale. De exemplu, până atunci ziceam că biscuiţii sunt din făină, apă, zahăr şi încă nişte ceva. Adică… sunt nişte bicuiţi ce să fie rău în ei? Eh, ia faceţi singuri un exerciţiu comparând biscuiţii prin ceea ce conţin şi veţi vedea că mulţi au E-uri, în timp ce unii nu.

Uitându-mă pe ingredientele la tot ce cumpăr am început să am grijă la ce consum. Mult feluri de pâine toast (da, pâine!) au conservanţi – nu toate, trebuie doar un pic de răbdare să alegeţi ce trebuie, laptele cu diverse arome, ciocolata de proastă calitate, prafurile de nesscafe şi capuccino, ca să nu mai zic de mezeluri, supe la plic şi acele prafuri din care se face budincă, îngheţată sau diverse creme care sunt pline de chimicale.

Ca şi la sucuri, după o lungă pauză mi se par acum chips-urile bucăţi de plastic, checurile ambalate greţoase, iar altele fără gust. Nu vă gândiţi că nu mai mănânc dulciuri sau nu mai ronţăi nimic când mă uit la un film. Anumiţi pufuleţi nu au conservanţi – cel mai probabil cei fără arome, iar cerealele şi ciocolata de asemenea. Iar fructe cat mai multe! De băut: lapte, ceai şi apă, iar dacă mi-e poftă de suc îmi iau suc natural de portocale ambalat în cutie. Am observat că sucurile naturale de portocale şi de mere nu au nevoie de conservanţi, în schimb celelalte au.

Există tot felul de soluţii pentru a înlocui ceva rău cu ceva mai bun. De exemplu, în vara asta am înlocuit îngheţata din magazine cu spuma de căpşuni îngheţată în congelator. De o mie de ori mai bună! Iar metode de a te abţine există. Eu am ales să mă gândesc de fiecare dată când cumpăr ceva la sănătatea mea şi să caut cu răbdare printre produse pentru a le alege pe cele mai bune.

Mai mult ca sigur apoi te ambiţionezi să te dezveţi de alte obiceiuri culinare dăunatoare gen prăjeli multe, grăsimi, săritul peste mese ş.a. Pentru că începi să ai din ce în ce mai mare grijă de tine şi te simţi mult mai bine, mai energic, când ai o alimentaţie potrivită… sau cât mai potrivită măcar.