Dacă poţi să faci un bine, de ce să nu îl faci?
De fiecare dată când mă implic într-un demers fără să primesc în schimb beneficii materiale, mă gândesc în primul rând la scopul lui şi apoi la cât de folositor este pentru oameni. Nu de multe ori prima intenţie a fost să accept sau să refuz în funcţie de persoana care îmi face invitaţia. Însă, nu îmi place să tratez superficial propunerile şi nici să le acord atenţie în funcţie de nişte criterii care, sincer, nici eu nu aş fi de multe ori sigură că sunt tocmai în regulă.
Aşa că, dacă o iniţiativă, campanie, eveniment, proiect ş.a. contribuie cu ceva bun în lumea asta, iar eu pot fi de folos şi am timp disponibil, mă implic cu mare drag. De aici şi legătura cu titlul postului. Am un blog, ştiu nişte oameni, am o meserie care îmi permite să găsesc moduri de a ajuta şi din când în când mai am şi timp. Deci, dacă pot să ajut, ce m-ar împiedica să o fac?
Probabil comoditatea, dar atunci aş muri de jenă. Sau ignoranţa, dar atunci m-aş scufunda cu brio în egoism.
Să o luam şi pragmatic: un bine făcut întotdeauna îţi va aduce un bine. Dacă iniţial crezi că nu ai interes, poate mai târziu îl vei găsi. Personal, încerc să nu mă aştept la recunoştinţă din partea celor pe care i-am ajutat de-a lungul timpului. Nu mereu reuşesc şi mă mai supăr când nici măcar un mulţumesc nu primesc în schimb. Dar bucuria pe care mi-o da cineva care se arată recunoscător fără ca eu să fi sperat măcar asta e mai preţioasă decât multe alte satisfacţii.
Sunteţi de acord cu mine sau ba?
