De partea cealaltă a catedrei
Aşteptam de mult timp un moment de linişte în care să povestesc una dintre cele mai interesante zile din viaţa mea. O zi în care am încercat să ţin un curs de 2 ore la facultatea pe care am absolvit-o. Aveam în faţă o sală care avea aceleaşi aşteptări minime pe care le aveam şi eu când am intrat la facultate: să asiste la un curs interesant, să primească informaţii care le trezesc curiozitatea şi un profesor care să le menţină atenţia preţ de un ceas sau două 🙂
Trebuia să prezint Bilanţul Responsabilităţii Sociale cu toate aspectele ce au ţinut de comunicarea online şi CSR. Îmi făcusem prezentarea duminică noaptea, având la bază două principii: să fiu cât se poate de sinceră şi să ofer informaţii pe care nu le-ar fi putut lua din niciun articol în care este prezentată o campanie online.
Cursul era a doua zi seara. Aşa că, după ce am plecat luni de la birou m-am îndreptat către sala din Polizu, unde acum un an îmi încheiam conturile cu facultatea. Din păcate, nu veniseră prea mulţi studenţi şi începusem să îmi fac griji cum să nu îi plictisesc astfel încât să nu rămână sala goală 🙂
M-am relaxat după ce am început prezentarea în care am explicat cum am ales publicul ţintă, cum am comunicat, pe ce ne-am bazat, care au fost rezultatele şi motivele pentru care sau fost acestea şi nu altele. Cred că niciodată n-am fost atât de sigură pe ce spun… Am pus pasiune când am realizat bilanţul şi acelaşi lucru l-am făcut şi când l-am prezentat.
Aveam un plan al prezentării, dar am adăugat multe informaţii pe parcurs şi am improvizat pe alocuri cu exemple, întrebări şi idei. Nu e stilul meu să mă lungesc cu vorba, dar venind întrebări din sală şi văzând curiozitate la comunicatorii mai mici m-am abătut de la el 🙂
Cum e să fii profesor? Mai frumos decât să fii student, cu siguranţă! Nu pentru că eşti într-o poziţie superioară, ci pentru că ai o responsabilitate care îţi aduce satisfacţii imense cu cât o tratezi mai serios. În cele 2 ore de curs am simţit că a meritat orice sacrificiu pe care l-am făcut în 4 ani de dragul meseriei de comunicator. Pentru că am avut ce spune şi ce să îi învăţ pe ceilalţi.
