Din campania : “sa-i moara la intrare!”

M-am oferit sa merg la apartamentul sefului meu, apartament achizitionat de curand, sa ii astept pe cei de la IKEA. Cei mentionati aveau de facut o livrare de mobila la apartamentul in cauza, care e pe undeva prin Lacul Tei. Toate bune si frumoase, m-am trezit sambata dimineata la 8 jumatate, am mutat mobila prin casa la mine ca ii asteptam pe cei cu termopanele si pe la 9 am plecat de acasa .

Am ajuns destul de repede, trebuia sa fiu la 10 acolo, in conditiile in care stiam ca astia de la IKEA trebuie sa ajunga in intervalul 10-12. Imi fac o cafea, pun ceva muzica si ies pe balcon sa admir BAMBU-ul si peisajul incantator ( muncitorii care isi trageau salopetele sa nu li vada funduletzu ).

Citesc reviste, ma plimb prin tot apartamentul, mai beau o cafea, se facuse deja 12 fara un sfert. Ma suna colegul meu sa ma anunte ca vor ajunge imediat si ca sa ma duc jos sa ii ajut. Ah, poftim?? Da ei nu pot sa care singuri mobila? Si asa mai mult ii incurc 😀 Ies pe balcon din nou, vad masina de IKEA ca incetineste in dreptul blocului si zic totusi sa cobor sa vad poate ii pot ajuta cu ceva.

Fug , chem liftul, ajung in fata blocului, ia-i pe astia de unde nu-s. Ce mama naibii?? Il sun pe Andrei ( aka colegu ) il intreb ce se intampla si el nedumerit imi zice sa mai astept putin sa ii sune. Stau 10-15 min si urc inapoi in apartament. Ies pe balcon si nu trec 10 min ca vad iar masina incetinind in dreptul blocului. HA! Va prind de data asta! Fug la lift, ajung in fata cu un zambet de cuceritor siiii.. pauza!!

Masina de la IKEA nu eraaa! Ma gandeam acuma, mai oare am eu vedenii, o fi de la cafea? Am innebunit? Sau poate visez..Dar nu visam. Cum mi-am dat seama? Pai am calcat in ditamai baltoaca de noroi si nu se usca instantaneu papucelul meu alb.. Da, e clar, nu visez. Ma duc la paznic, il intreb daca a vazut si el o masina de IKEA ( am zis ca poate is eu marmota si am nevoie de ochelari) imi zice ca da.. Zambet cuceritor transformat in zambet nervos.

Il sun pe Andrei, ii cer numarul alora si incep sa sun si sa sun. Pauzaaa! Nu raspundea nimeni. ” Abonatul ..” AAAAAAHHHH! Unde-s ursii sa ii trimit dupa prostii astia sa le dea o mama de bataie ? Am zis hai totusi sa mai stau vreo 10 min in fata blocului, cine stie poate mai am vreo vedenie. Insa nu am avut noroc..Am stat 20 de min si masina cu scris albastru si galben nu a mai aparut.

Urc dezamagita inapoi la apartament, imi pun Michael Bolton si ma uit la peretii aia proaspat varuiti, la scaunele si masa de la IKEA si la mobila care ar fi trebuit sa completeze bucataria daca nenorocitii aia ar fi gasit adresa. Deja se facuse ora 2 si eu nu mai aveam rabdare sa stau. Am incercat sa ii mai sun, nimic. Nu-mi raspundea nimeni. Am plecat dezamagita si plina de nervi pe la 3.

Ajung acasa cu o durere increedibila de cap si ma pun sa ma odihnesc. Pe la 9 seara ma suna Andrei sa imi spuna ca l-au contactat de la IKEA si ca maine dimineata ( duminica ) vor fi la apartament. Pai bine bine, si cu ceilalti doi prosti ce s-a intamplat ?

De ce nu au raspuns la telefon ? Pai pai… Pai nici un pai, daca esti idiot si nu esti in stare sa gasesti adresa la care ai livrare macar ai bunul simt si suna clientul. Sau raspunde-i naibii la telefon ! Dar …probabil baietii n-aveau chef de carat mobila si s-au dus sa bea o bere.

Asta-i din capitolul nesimtire fara limite. Ce daca ma suna clientul? Se gandeau probabil ca vor spune ca n-au gasit pe nimeni la apartament si asa transportul era platit de client. Dar eu am martori, deci teaapaaa!!!

Uite asa am pierdut jumatate din sambata, cand puteam sa imi ocup timpul liber si asa putin cu alte lucruri mai constructive. Asa ca strig sus si tare : SA VA MOARA LA INTRARE!